loc de singurătate

prin pâcla singurătății să pășiți cu grijă 
acolo-i sufletul retras 
în afara largului alterat 
stă ghemuit
și tremură ori de câte ori apune soarele 
- în lumea viselor nu poți pătrunde liniștit 
fără să porți cu tine un somn curat

nu tropăiți
vibrațiile pământului de sub tălpile voastre
se vor izbi în inima lui plăpândă 

care va uita să mai bată o dată

iar trupul nisipos va răbda setea de sânge
așa cum o stâncă rabdă

acolo unde a fost cascada râului 
care a secat

nu scrijeliți pereții refugiului întunecat
oftatul s-a transformat în
fluturi de noapte 
cu aripile desfăcute au ațipit de o vreme

visând la jocul de-a fi împreună