contemplare

spre seară 

și valul se liniștește 
și pare rotund 
de parcă ar fi un glob albastru 
alături de cel roșu 

solar
așchiile sale 

în mal nu mai pătrund 
doar îl sărută timid 

și-l mângâie așa cum
își alintă lutul 

bătrânul olar

stânca e tăcută și-ascultă 
cântecul scoicilor
despre adâncul misterios
unde-au ascuns comoara 

piraților
sirenele care-o păzesc  
în al lor palat luxurios

urma tălpilor e ștearsă
de-o pală de vânt
ce mângâie nisipul 

precum o eșarfă

de sub o salcie bătrână 

vibrează 

vechi legământ

prin pletele prinse-n coarde 

de harfă