cântecul clipelor frânte- decupaje

un cântec cade lângă fereastra
deschisă îți poartă umerii goi cafeaua-i 
aburindă e clipa rămasă în urma 
acordurilor care au pătruns în noi
vibrează vibrează locul ceilalți sunt 
încă acolo eu stau tu stai într-un joc 
al tăcerii miez nu vrea să încolțească 
mai departe de cuib sunt lumile de 
fier și piatră s-au așezat între oameni 
sunt răni și în priviri se vede 
mai mult gri prinde în colții săi urbea
la fiecare răsărit te caut și te văd 

în alb încă îmi desenezi o lume
plină de culoare e clipa care zboară
și vine înapoi uneori cu o aripă frântă 
se așază în inima peretelui de unde
neregulat măsoară ritmul pe un tic
inspirat pe un tac respirat tot mai 
sacadat 
tic-tac, tic-tac...