jocul umbrelor

vino să stăm de vorbă
este necesar să ne cunoaștem
umbra se întinde către mine

dar nu ne atingem
nu putem să ne atingem
parcă am fi doi poli de același fel
poate că eu sunt o umbră

mă uit în spate 
agățată de mine mă urmează umbra mea
fac un pas 

face și ea
să scăpăm unul de altul nu-i chip
de parcă am fi doi poli diferiți
cred că nu sunt o umbră

un joc al umbrelor îmi pare 

și știu
e nevoie de trup ca să fie umbră 
și-n umbră nu-i loc pentru trup 
și-n trup nu pătrunde umbra

eu nu sunt o umbră 

nu sunt o umbră
eu nu prind umbra
nu mă pierd în umbră 

eu voi deveni o umbră

vino să ne cunoaștem 

este necesar

printre buzele-i reci îmi șoptește:

- doar când mori îți poți atinge umbra...