acesta-i glasul ploilor târzii
ce-n ropot cad pe la fereastră
la fel, pierdută printre fantezii
e și îmbrățișarea noastră
sar stropii reci, se-aruncă peste noi
nu-s foarte mulți, câțiva la număr
mă prind și eu în jocul lor vioi
și te sărut, furiș, pe umăr
tresari sfioasă și tăcută,
eu mă ascund în umbra moale,
privirea ta neprefăcută
mă scoate din ascunzătoare
e clipa în care mă topesc
și gol și moale ca o umbră
ți-acopăr trupul tău dumnezeiesc,
primul și-acela de pe urmă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu