firul iubirii

stropi de ploaie alunecă pe a visării clipă 
la fereastră par să fie niște licurici
într-un dans se scurg peste pielea crudă 
potolească  setea tremurândă-n trup
languroase ape vor să  se ascundă 
sub a ei cămașă moale transparentă 
ar mai sta măcar preț de un sărut
apoi să se-nalțe într-o noapte nudă
fără de păcate cerul să-l pătrundă

fulgerele moi se-ntind la pământ 
trase-s de șiroaie-n fire de aur spălat
duse-s la fecioare colo în adânc
care poartă-n ele dorul de uscat

feciori stau pe urmă de fir luminos
toată-a lor poveste spusă-i către seară 
de-o mumă bătrână adusă de spate
când se mai oprește din al lânii tors

inima pulsează o bătaie-n plus 
una-i pentru altul alta-i pentru el
cu drag o primește a lui e-mpietrită 
broderia-n vrajă-i aruncată-n sus
peste cerul nopții chiar de un fecior
al său fir găsească drumul spre iubită