regăsire

te furișezi în camera unde 

ai mai visat luna pe care o doreai ascunsă 

atunci când nu puteai împărți 

nici măcar cu trecătorii absenți 

peisajul care vă acoperea cu o noapte dezvelită 

deschizi cufărul în care 

culorile muribunde mai tremură 

mestecate de umbre 

le mângâi 

tu știi că un rămas bun nu are nevoie de cuvinte

poate că a venit timpul să împături aleanul 

pe care l-ai tot purtat 

ca pe un tatuaj aplicat pe cord

să-l așezi între scrisorile

de atâtea ori citite

și eșarfa pe care s-a rătăcit o lacrimă

într-o gară la un capăt de linie

 

poate că ursulețul de pluș chiar este moale și pufos

dar palmei tale i s-au adâncit liniile 

până când râul vieții a devenit un fir 

captiv între pereții de carne bătută

ușor ți-ar fi să zbori dacă golul din tine 

s-ar muta în oasele-ți pietroase 

și n-ai purta semnul aripilor zdrobite