doi și un tren

tu rămâi pe peron și, 

pe locul în care a fost trenul, 

a rămas golul, șinele reci și 

dincolo de ele un alt peron, 

un alt tren. 

îl privești, 

dar știi că în el sunt alte povești. 

atârnă ceasuri la fiecare pas 

de parcă ar vrea să te țină legat de clipa aceea 

în care trenul se preschimba într-un punct zburător 

pe o depărtare liniară 

și un fir de metal despicat 

la picioarele tale.

ai crede că este vorba despre despărțire. 

în fapt, este vorba despre cum se poate manifesta iubirea 

chiar și în lipsa celuilalt, 

ori chiar și mai mult, 

în lipsa dualului.

notezi câteva gânduri pe biletul de acces în gară, 

ca și când ai fi un colecționar de suveniruri 

deloc lăudabile, 

dar știi, 

e doar un truc împotriva uitării.