va urma uneori

uneori înveți cuvintele prin încercări repetate 
așa cum
păsările dau din aripi de mai multe ori 
chiar înainte de primul zbor 
vei căuta să afli unde să pui degetul pe un cuvânt literar 
ca să îți ascunzi juliturile 
ori un tic de care nu mai scapi
tot dai paginile 
una după alta 
poate poate prinzi să te înalți
ori măcar să nu te trântești în cădere 

uneori îți vine să crezi că doi 
sunt mai buni decât unul 
și cauți să te prinzi braț la braț 
cu celălalt 
dar nu ai și tu o bicicletă 
ori poate că hainele pe care le porți
nu trebuiau să mai fi fost purtate 
oricum 
când ai zburat prima dată a fost atunci
când te dezlegai din leagăn 
și momentul în care începeai să-ți amintești 
despre tot ce va fi să vină 
apoi plimbi degetul pe calendarul prins în perete 
și te întrebi de ce e nevoie să se știe altfel 
când toate-s la fel 
ori poate crucile merg și ele 
în rând cu lumea 
și-s tot mai făloase 
și tot mai poleite 
doar mâinile ce sprijină trupurile și jalea 
nu prețuiesc altfel

uneori stai în lift 
și privești cum zidurile blocului intră-n pământ 
dacă ar fi după tine 
ai lăsa scărilor dreptul exclusiv 
de-a fi cărarea verticalelor prinse-n betoane 
ca să fie treapta fiecăruia 
pasul ce are să urmeze 
apoi 
obosit 
să te așezi
gândind că oricum va fi o vreme când 
fiecare treaptă va fi pășită înapoi și
știi ce va să fie
pui palma pe oglindă să nu vezi ochii 
în adevăr nu te lași ademenit 
de o imagine care depinde doar de lumină 
așa te-a învățat cel care... 
oglinda-i acolo 
tu ești acolo 
fără lumină n-ai să te vezi 
dacă privești în urmă 
ai să schimbi doar întrebările