eclipsă- frisoane

la lumina asta oarbă n-ai cum să vezi 
nici gălbenarea ce-ți siluiește pielea 
și nici cum 

în tavanul opac stă îngropată

luna plină
cauți 
plescăind printre buze 
niște onduleuri 
pe care le abordezi buimac 
știind că privirea-ți rămâne nevăzută 
asculți 
cum o muscă se izbește ca proasta 
undeva de ziduri 
și gândești că gestul este unul de luat în seamă 
oricum n-ai cafea 
și asta ar fi o înlocuire de moment 
aromele le poți imagina 
doar amețeala aia nu știi cum să o amețești 
așa că te gândești 
să aplici o chestiune 
despre cum ai aflat că o durere mai mare 
înlocuiește una mai mică 
și presupui că problema-i rezolvată 
măcar ai scăpat de un gând 
nu te mai întrebi 
de unde să faci rost 
dimineața 
de cafea 
numai de-ar veni ziua 
îți spui 
că tare ți-e poftă să sorbi 
o gură de izbitură