compunere despre o muscă credincioasă

locul de unde privești această întâmplare nu are hotar
nici tu nu ai aripi și zidurile sunt banale, bătute în cuie

te așezi lângă pat, stând pe genunchi, 
îți pui capul, aplecat, pe așternut 
și mâinile împreunate lângă frunte, 
asta ar putea însemna că te rogi, dar cui? 
te întrebi cărei religii ar trebui să aparțină credința ta 
și te socotești cam câți arginți valorezi 

în cameră se aude un bâzâit
te gândești că este o muscă care 
tocmai ce s-a trezit 
ascultând, 
îi urmărești zborul dezordonat
uneori se izbește de pereți 
ca și când 
în ruga ei ar face mătănii, 
apoi, 
dintr-odată, 
tăcere 
ar putea însemna că se roagă, 
dar despre ce?

așa, cum stai, 
te întrebi dacă nu cumva ești și tu o muscă 
aflată în hibernare 
că te vei trezi, 
vei zbura, 
te vei izbi de pereți 
și-apoi, 
atârnând de tavan, 
vei privi podeaua pe care un ins, 
în genunchi, 
aplecat peste pat, 
cu mâinile încrucișate, 
lipite de frunte, 
zace

poate că dorm, îți spui
în timp ce șuieratul rachetelor 
se aude de afară, 
din locul în care 
oamenii și-au pus religiile drept scuturi, 
sub ele au pus întreaga ură 
pentru semenii care 
stau sub umbre de culori diferite

undeva se aude un cântec 
cu versuri culese 
dintr-o carte sfântă, 
căci sfințenia e plină de dragoste, 
nu-i așa?