reunire

peste riduri, așa cum degetele 
ating delicat corzile unei harpe, 
se prelinge o lacrimă rebelă, 
în urma ei, tăcerea

ascult cântecul ce-mi răsună 
prin gânduri 
privind fotografiile prinse-n 
albumul ce-mi pare 
un templu, 
lor mă închin

icoană- mi era, 
icoană îmi este, 
privirea aceea în care 
puteam desluși iubirea, 
cândva lăcrima pe propriul obraz, 
azi pe al meu

câte file vor cuprinde 
fotografiile toate 
până când 
și a mea printre ele?

atunci vom fi împreună, 
ne vom spune poveștile toate, 
șoptit, 
în cufărul amintirilor