umbra viselor

pe unde aleargă azi mânjii 

trecuți altădată prin vise?

tropăiau pe sub plete
se îmbătau printre aștrii 

sorbind din cupe adânci
praf de comete
în urma lor 

pământul zdrobit 

cine îl ridică?
ori poate că-s acolo 
prin ceață 

coamele-și ascund 

hergheliile 

în inima pădurii pătrund

obrazul arzând și pieptul zbătea

aievea erau toate

unde-i frunza lipită 

de trunchiul aplecat 

un pic într-o parte 
cât să prindă și luna 

un colț în toată povestea 
și-a umbrelor sale zbateri?
aripile lipsite de aer 
oricât ar lupta nu pot zbura 
doar se târăsc și pier

când felinarele 

stinse-s pe cer