hai să mergem!
să mergem.
se coborau la oraș sătenii în două vagoane de lemn, cu bănci de lemn, podele din lemn. fără geamuri. fumul greu de la țigări le mai ținea de cald. după ei vagoneți plini cu piatră. o îndesau mai târziu în foalele furnalelor.
așa a fost în urmă cu juma de secol.
juma de secol a trecut și prin noi.
și-au prins cireșii sălbatici rănile sub mănunchiuri de cheag purpuriu. piatra pe cale a rămas. șinele și traversele nu.pe aici am căzut din cireș. acum nu mă mai urc.
ascultăm. aici pare că timpul a stat pe loc. așa se aude în jur.
ăștia or fi tot cireșii de pe vremea aia?
dacă n-ar fi cariera aia, ca o burtă spartă în trupul muntelui, ai crede că n-a murit nimeni vreodată pe aici.
acum nici n-are cine să mai moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu