congruențe

ai fi crezut că, în arșița aceea, la scaldă, 

gustam din viața de cârlani și, 

pe vale, cu tălpile goale, alergând, 

căutam să prindem tot mai mult, 

și mai mult 
era tocmai invers. 

arșița gusta din noi, 

să vadă dacă esența omului, pe pământ, 

ar mai fi de păstrat 
apoi, ne lua, drept tribut, 

tot ce ar fi fost mai bun 
prin vârtejul în care 

nu mai vedeam cărarea

totul s-a întâmplat atât de repede! 

cât i-ar trebui unei sticle 
să soarbă viața celui care a tot căutat 
să spele gustul purtat 
înghițind fără să-și mai aducă aminte de când

  
cum fiecare atom moare în noi 
și-n locul lui se naște un altul 
ca să mai fim 
în fiecare clipă altfel 
până afli 

că trebuie să renunți la moarte 

pentru a muri