ursire

ai adormit, copile, 
purtând cămașa de noapte 

din gheață subțire

sânge cald în sânge rece
o burtă de șarpe te-ar fi clocit,
dar steaua destinului
cu flăcările sale 

te-a ocrotit

la vreme, primit-ai aripi
zborul să-l prinzi 

spre nemurire, 
iar setea, 

potolită ți-a fost cu un petec

din veșmântul ciobit

deloc la întâmplare
în urmă lăsând cicatrici adânci
cărora le-ai dat 

numele unor constelații 
cu aștrii din zodia iertării

ai prins dimineața, copile

și pasul dintâi al trezirii

pe roua limpede-ai pășit

apoi

în miezul de zi

cu arsă țărână

cămașa de gheață subțire 

tu ți-ai cârpit