lumina umbrelor eterne

lumânarea care arde peste zi
arde și așteaptă 

ca pământul să se întoarcă pe-o rână
să pâlpâie în umbra soarelui
căci doar în umbră 

flacăra-i lumină

de când ai aprins-o 
lumânarea umblă după tine
ca un cățel întâlnit pe stradă 

căruia i-ai dat din covrigul tău

se ține după tine 

cu tot alaiul de morți nevăzuți
ce se poartă pe corabia dintre lumi
iar tu 

ești doar un felinar 

să le arăți unde este malul

dacă n-ar fi să fie depărtarea 

unde să nu ajungă lumina lumânării
pe apele eternității v-ați regăsi
la vremea umbrelor tale

soarele ți s-ar așeza pe umeri

flacăra ta ar deveni tot mai palidă

iar tu te vei fi topit și 

în loc de urme

flori de ceară ar rămâne

până când vor fi sorbite

de adâncul uitărilor