prefacere

în fiecare piatră e semnul pustiului

și un gol în care a fost apă
în fiecare 

o piatră atârnă 

purtând în ea setea de ceva

și un arbore 

care ar fi crescut mai mult 

dacă nu ar fi rătăcit rădăcinile 

în stropul de nimic 

crezând că îl poate sorbi
ori poate că 

doar masca de praf cleios 

a sufocat prefacerea fibrei lemnoase 

înspre pădure 
și a rocilor vână spre stânca sădită 

deasupra izvoarelor
poate că așa ajunge să spună 

despre ce nu a fost vreodată
gândind adâncul din sine 

omul 

în a sa nemărginită uimire