imortalizare

ai ochi frumoși dar poza e târzie 
s-a păstrat privirea sub ridurile adânci
săpate în hârtia aspră deja
cuvânt de rămas bun n-a fost lăsat 
doar s-a așternut o palidă iscălitură 
lăsată de gândurile adunate pe tâmple 

erai acolo unde trăiau florile-n muguri 
pe care le gustam nesătui din buzele coapte 
și-n jur zburau fluturii  pocnind clipele 
în fiecare zi alții 
trăiau doar pentru a umple
peisajul din povestea noastră

mai încerc să te desenez pe asfalt
să-ți iau din plete albul de cretă
să te știu privind către cer 
cumva trăgând cu urechea la șoaptele pietrelor
caldă mângâiere să-mi lași pe tălpile desculțe

ai ochi frumoși dar poza e devreme

într-un amurg monocolor ne-a prins

pe un orizont în care s-au risipit

culorile unei stele căzătoare