jocul

atârnă noaptea precum o perdea peste cușcă 
stelele par să fie desenate pe ea

ca să aibă ce număra cel din spatele zăbrelelor 
iar tu ești parte din visul lui
te simți în control când spargi piatra 

lovind-o de asfalt
șotronul nu l-ai părăsit niciodată 

doar că nu mai poți sări într-un picior
oricum 

este mai bine să nu mai poți 

decât să nu mai știi

dacă ieși din visul acesta
vei număra și tu stelele 

va rămâne partea în care are să se spună 
până unde îți vor ajunge merindele 
pe drumul către cealaltă lume 
despre care doar știi că este acolo

unde este piatra aruncată

unde sunt stelele? 

le-am numărat eu pe toate, răspunde el