K5*

ne-au așezat într-un bloc turn 
mai sus decât noi erau ciorile când zburau 
aveau și ele casa lor printre ramuri de plopi 
și mai sus era praful scuipat de furnale 
spoit de vânt  pe cerul de-o culoare 
despre care știam de prin cărți că este albastru

de unde priveam oamenii păreau cuminți 
femeile împărțeau jumătatea lor bună 
cu bărbații oțeloși 
treceau prin imperiul oamenilor mari 
de la fereastră se vedeau mici 
și pe noi ne vedeam mari

am primit locul bucuroși să ștergem luna
de praful stelar care i se prelingea ca un rimel
pe chipul unei alte jumătăți de femeie
partea nevăzută doar ne-o închipuiam
la schimb ni se oferea colierul luminilor
pietre de gheață bătute pe-o coadă de cometă 

acelea erau clipele când răsăreau dorințele
niciodată rostite ca să se împlinească
și trei pași înapoi 
chiar dacă noaptea mergea tot înainte 
se așeza peste noi ca o plapumă
să ne adăpostească visele

* strada Căprioarei nr.1, bloc K5, etaj 9, ap.89 - doar un cuib de oameni tolerați de ciori

bucuroși primeam să ștergem luna
praful stelar i se prelingea ca un rimel
pe chipul unei alte jumătăți de femeie
partea nevăzută doar ne-o închipuiam
purtând colierul din pietre de gheață 

bătute pe-o coadă de cometă