celălalt

se ascundea în carnea ta 
iar tu primeai să-i fii ascunzătoare 
măcar pentru o clipă 
mai mult decât ar fi durat un răsărit
fierbeai apa la foc mic 
să tragi de timp 
un joc în care te prindeai doar tu
celălalt zbura în spațiul său 
în timpul de dincolo de prag 
ușa a rămas închisă în urma sa

zburai și tu 
dar niciodată mai departe de două străzi 
în urmă fereastra a rămas deschisă

de câte ori plouă te uiți spre ușă 
ce întâmplare ar fi să revină
să-i ștergi părul ud
să-i pregătești o cafea 
la foc mic
i-ai asculta povestea 
pregătindu-i haine uscate și
când ar fi să plece 

ai ascunde umbrela

ce întâmplare 

să treacă atâtea anotimpuri
o aripă ți-a căzut 
privești locul

o altă aripă ruptă
două străzi mai încolo 
nici nu-ți mai dorești să plouă