eu așa scriu

când plouă 

reproșez stropilor de ploaie 

că mi-au plagiat modul în care 

inconștient 

mi-arunc gândurile pe hârtie 

 

când nu plouă 

îi simt cum stau ascunși pe undeva 

în cuprinsul foii albe

ca și când pământul ar trebui trezit din mahmureală

alteori 

cenușiu și rece 

când plouă 

lumea suspină a toamnă

peste frunze ruginii îndes litere mici 

cum ar fi plânsul pe ascuns 

la apus 

când nu plouă

stau cărțile uitate și despletite 

se răsfiră paginile bătute de vânt 

năzdrăvanul le intră pe sub poale

 

dar plouă de când lumea! plouă de când lumea! 

tu ești plagiatorul, nu ploaia!

 

eu sunt dinainte de lume 

de aceea port în mine nimicul

și nu descopăr 

eu așa scriu 

din aduceri aminte