nostalgii

să ne mai scriem scrisori nu se mai poartă 

îmi este dor
tu să-mi spui 

dragul meu azi îți scriu iar

eu să te privesc peste umăr 

adulmecând parfumul prins între rânduri

pe atunci
aveam tot norocul din lume păstrat în patru foi 

acum
a rămas timpul în urmă

am fugit prea repede 

ori poate că din călimară

cerneala s-a terminat 

înaintea noastră

ce iluzie

am ales un tren care s-a pierdut într-o oglindă

și-a luat cu el trupurile noastre

și felul în care ne țineam în brațe

dincolo 

eram goi

ne priveam chipurile înțepenite pe geam

 

acum 

trifoiul norocos este doar praf 

pe galbenul hârtiei 

și curge 

pe unde am subliniat de atâtea ori

adânc 

ca și când te-aș fi invitat să îmi explici

caligrafia fiecărui cuvânt 

eu pregătindu-ți o cafea

tu spunându-mi 

prostuțule aici îți  las semn 

știind că doar trag de timp

să ne aparținem