nealterat

gânduri înțepenite mă țin captiv 

în conturul propriilor neputințe 

să fiu fluture aș vrea

să primesc totul într-o singură zi

nu mai vreau să umblu în cârje

spre seară să mă strecor 

într-un colțișor 

sub un ghem de mătase

s-adorm 

nimeni să mă știe

încă o zi să mai fiu

să mă trezesc pește lângă o piatră 

în timp ce apele clipocesc povestea

mângâierilor 

alunecări moi pe pământ

îmi doresc

de pe mine să fie luată 

povara mersului pe jos

și mai vreau 

cuvintele înapoi

nealterate

pe care le spuneam gustând

stropul de iubire lângă sân

de nimeni ascultat

când toți îmi repetau cuvintele lor 

iar eu mă împotriveam

până m-au prins cu unul

Mama

atât aș păstra 

să vorbesc glasul stelelor

cum o fac de o vreme

ai mei