nu știam să te ascult

să plecăm de aici îmi spuneai
vom privi răsăritul cu o zi mai devreme

înainte să fie surpat castelul de nisip

din trupul meu 

pe care doar tu îl vezi așa cum este 

ți-l încredințez 

pentru atunci când nici eu
nu-l voi mai ține minte

tot copacul a fost o floare îmi spuneai

trecându-ți mâna prin păr

precum crengile prin noapte

când corola se lasă răpusă

sub buze de rouă

știai 

copac nu va mai crește din ea

doar miez de iubire

să încolțim aici îmi spuneai

dar nu știam să te ascult

îmi prindeam jumătate de inimă

de o jumătate de petală

crezând că sunt întreg 

și că 

dimineți or să mai vină