spectator

(păstrez jumătățile de bilete 

pe care mi le-a înapoiat insul acela,

știi tu,

cel de la intrare,

ăla cu vestonul ros pe la coate)

pentru sărutul tău 

și-ale lui făgăduințe 

aș fi învățat  replicile toate 

și-aș fi revenit în sala de spectacol mereu

acolo, în lumea aceea în care 

nimeni nu era singur,

unde stăteau doi câte doi;

în lumea noastră, noi

cortina se lăsa, luminile se stingeau, 

mâna ta sorbea dorința, simțeam

pentru atât 

și tot merita să rup din mine, 

iar și iar, câte o bucată 

pe care să o îndes în buzunar

mai mult nu păstram

 

au mai rămas întregi două bilete, 

de la ultimul spectacol

te-am așteptat 

până când insul cu vestonul ros în coate 

a închis ușa și-a plecat

eu, unic spectator, participam

la o premieră fără spectacol, 

sub cortina nopții,

în rolul principal 

o inimă ruptă în două