aripi de libelule

pe pământul galben-pai sub un cer plesnit de-albastru 
jos la umbră de salcâm verde împănat cu flori 
te cuprinde-n  palma sa ca pe-un prunc de țâță
neînțărcat loc de izvor valea viselor 

 

lângă lac se prinde-n cor foșnet de răchite
ce-au pornit de dimineață dansul tremurat
salca mamă le veghează numai să n-apuce

poftă de-a zbura-n-tărâmul libelulelor

 

ce a fost și-ar fi să fie nu am ști dar căutăm

în eternitatea strâmtă și-ntr-un spațiu tot mai lat

unde noi doar ne prefacem zi de zi fum în alt fum

tot mai nevăzuți stropi mărunți și transparenți