trecere

mai pune în pahar 

un deget din noaptea aceasta fermentată 

prin care ne zboară bucăți de amar 

în timp ce dăm vina pe vremurile noi 

și eurile care ne umblă pe sub piele 

până când vom termina să numărăm câți au mai plecat

luând cu ei câte o stea căzătoare 

aproape că nu mai avem nicio dorință de împlinit

e pustiu orașul 

ori poate că noi ne-am pustiit 

când am ales să cernem jurămintele prin cuvinte 

din care curgeau contururi fără conținut

 

unde dansam 

s-a stins focul demult 

lângă piatra arsă a răsărit un cireș sălbatic 

anul ăsta a avut trei flori 

le-am numărat căderile 

rând pe rând

ne fac semne cu mâna copiii din căruțe 

alții încă mai dorm lângă căpițe 

privindu-i știm să ne șoptim despre mirarea de a fi 

atât de aproape de pământ 

acum 

când ne-a prins cerul în cârligele sale 

iar noi ne scuturăm jupuiți și bătuți de vânt 

ca niște țoale puse la uscat

ne întoarcem pe acoperișul de piatră 

peste toate să ne simțim mai stăpâni 

zburători pe avioane din hârtie 

aruncăm sticle care ne poartă mesajele 

în care nu spunem nimic 

doar sperăm 

ca vreuna să nu se spargă de vreo stâncă 

să rămână semn 

c-am fost și noi pe aici