zestre

voi săpa o fântână 
nu-mi este sete dar simt 
apa așteaptă să fie gustată 
izvorul este acolo 
nu-i obosit 
e ascuns 
de pe vremea copilăriei

voi sădi un nuc 
loc de odihnă în umbra sa
celui care nu se ascunde
călător însetat 
pe frunză poveste să scrie
pentru când se va întoarce

s-adoarmă sub glie

voi așeza o piatră 

și un semn de bun rămas 

cioplit 

cuvânt lângă alt cuvânt

pe care să le prindă în vers

de cântec

cel ce va urma