ars eterna

caii cuprinși de flăcări se aruncau în ape

mânjii mureau pe mal, arzând

priveam hergheliile simțind

durere și neputință

să întorc timpul să pot îmi doream

și timpul se întorcea pe dos

veneau în galop nechezând

prieteni din veșnicie

- voi sunteți mânjii? am întrebat

- noi... veșnicia începe de mâine

- dar ce este veșnicia?

- veșnicia sunt toate zilele trăite 

fiecare clipă, fiecare gest, fiecare coșmar, fiecare sentiment

se repetă iar și iar...

în praful de stele nimic nu se tulbură pe sine

 

mă uitam la ei și dorul mă cuprindea precum flăcările, caii

mă simțeam doar un mânz și apele mă speriau 

caii se aruncau în ape și apele îi scăpau de flăcări

- mi-e dor de voi, am zis

- să nu-ți fie! împreună vom fi o veșnicie