reinterpretări

tot ce n-a fost a devenit lumină și este

unde nu-i uimirea, nu-i nici pasul următor al cunoașterii, nici gîndul

și-atât ne-a mai rămas - povestea! 

cine o va scrie?

mă gândeam,

cât de uimiți am fost atunci când am ales să fim,

cum am lăsat totul în urmă 

ca să aflăm că din nimic suntem făcuți 

și că lumina nu-i decât un reper 

pentru a scoate la iveală relativul din absolut

 

nevoiți, ne dăm timp mai mult 

atât cât să ne lipim pe trup eternitatea

 

dar iată că, mai mult decât timpul, ne interesează cunoașterea

căci, dacă nu vine eternitatea la tine, intri tu în ea, 

fără să mai ai nevoie de timp

 

cât timp ne-ar trebui să știm tot ce a aflat omenirea de când este

n-avem

nu noi

dar știm

nu noi

ceea ce am creat, 

creația!

este limitată la cunoașterea omului

(cantitatea de cunoaștere nu crește proporțional cu numărul indivizilor. ce ironie!)

până când aceasta va avea conștiința de sine

și va mușca din mărul cunoașterii

 

adevărul este adevăr până când este înlocuit de un altul

 

mare tristețe să afli că ești singur pe lume și că tot drumul a fost de fapt

doar o călătorie către tine 

atunci când materia va mușca din fructul cunoașterii omul va fi Dumnezeu căci, după chipul și asemănarea lui, cel născut din țărână, va avea cunoașterea eternității, eternitate pe care  și-o va însuși