fulgi- firave urme

am ales cuibul ca semn de carte 

într-o poveste în care zăpezile s-au topit 
eu încă mai cred în finalul fericit 
nimeni nu mai aleargă 

și focul din vatră s-a stins
ramurile au pătruns pe fereastră 

doar vântul mai zboară 
între noi se așază ultimul rând doar cu a fost...
fără va urma

atârnă de pervaz un cântec 

rămas de la pasărea care ne purta

rând pe rând printre nori

tăcută este melodia noastră

și se prelinge peste podea 

într-o buză crăpată

se-ngroapă 

primești să mă joc în părul tău
calde aripi îți cresc 
îmi place să cred că fiecare om 

mai poate zbura