memorie selectivă

un pic
atât am stat împreună 

până când trenul a călătorit o dată 

prin întreaga lume 

o singură gară 

o singură bancă 

aceiași călători 

ne făceau cu mâna 

o singură îmbrățișare 

a mea pentru tine 

pe singurul peron 

o singură floare 

scăpată pe jos 

le-ascultam povestea rămasă în urmă 

gândul tău primea gândul meu 

spre înserare 

doi fluturi se prindeau într-o spirală 

în jocul de-a fi alături de-o stea

dintr-o carte uitată 

vântul tot răsucea o filă 

de-ar fi putut lăsa cuvintele să zboare 

ne-am fi ales vreunul 

poate că ceasul asta indica când

cu limba-i tremurândă 

spre miezul nopții

întârzia

un pic 
mai mult dacă ar fi fost 

aproape că mi-aș putea aminti