nu-i loc de popas

acolo-s mormintele

în noapte

par trupuri întinse pe iarbă

călători obosiți care dorm

iar crucile

inși cu umeri lați

veghează

neatinși de somn

privesc către stele
tăcuți

pe piept 

numele-și poartă

răpusă de uitare 

una-i prăvălită-ntr-o parte
n-are vână să încolțească

nici lacrimă să izvorască
nu icnește

dar în ea vibrează 

jalea adunată 
la stele nu mai privește
și numele i se pierde 
în flacăra tremurândă 

a lumânării