răbdare

mie îmi place să văd 
cum apusul acela roșu 

sărută gura fântânii 

cum buzele sale fierbinți 

primesc răcoarea buzelor de piatră 

atunci stau la margine de drum 

și-mi rabd setea 

până când 

se ascunde 

sub pătura nopții 

dragostea toată 

închipuiri clipocesc în adânc

știu 

a fost dimineață când pe-acolo ai trecut 

și-ai lăsat ciutura  lipită pe cer 

cât să își poată trăi cumpăna visul de pădure 

cu a sa rădăcină 

adormită pe un petec de țărână

pe înalt zboară visele

știu 

mi-ai lăsat un strop de apă 

cât să te gust 

dar o rază de soare l-a sorbit 

și s-a ascuns 

după un nor 

acum caut ploaia 

poate să-l prind cumva 

pe furiș

netulburată apa fântânii