a sufletului durere

al fulgerului miez este strigătul de jale
durerea

când se lovește de un astru 
cremene din care suferința primește
trup de lumină
și-apoi arde totul în cale

a fulgerului umbră-i cenușa
pe locu-n care furia 

se leapădă de sine
așteaptând adierea
să o risipească peste lume
câte un fir de praf 

pentru fiecare margine de orizont

al fulgerului cântec

în clipa de pe urmă 
tunetul

unghie nevăzută 

pătrunde dincolo de carne
să rămână însemnată 

povestea