Uimirea-mi

În anul 1988 am primit două caiete care aveau coperți lucioase și hârtia de calitate. Cred că Diana mi le-a dat. Am deschis unul și am scris. Mai întâi, pe prima pagină, 

"Să vorbesc azi în secolul meu de ieri..."

 

Apoi o poezie, "Nimic nu e așa cum se vede..."

  urmată de câteva gânduri, apoi asta: 

Ființa- sângele râuri, râuri de gânduri. 

Această propoziție nu era întâmplătoare. Simțeam că este partea din mine care va fi și că această parte nu se va despărți niciodată de mine. A devenit, cu timpul, cartea mea de vizită. Este drept că nu am oferit-o multora, dar am purtat-o ca pe un crez, aproape sacru. Căci așa am fost! Așa sunt!

În acest enunț, care este titlul ales al acestui volum, întrezărim interconexiunea existenței. Ființa este legată intrinsec de sânge curgând prin vene ca râurile. Aceste râuri, la rândul lor, transportă mai mult decât  plasma și celulele - ele poartă greutatea gândurilor.

Imaginează-ți curenții purpurii ca pe niște afluenți, fiecare ramificându-se în delte complicate ale conștiinței. Gândurile, ca apa, curg neîncetat, modelând peisajul minții noastre. Ele sculptează văile memoriei, erodează stânci de emoție și hrănesc solul fertil al creativității.

Și cum rămâne cu râurile în sine? Sunt simple canale sau adăpostesc secrete? Poate că șoptesc povești străvechi, codificate în însăși esența vieții. Curenții acestora oglindesc fluxul și refluxul mareelor ​​noastre interioare — inspirația, șerpuirea blândă a contemplației, repezirile turbulente ale pasiunii.

În caietele respective am tot scris până când, într-o zi, Diana mi-a propus să le dau să le ducă cuiva, un poet pe care îl cunoștea, să își spună părerea. 

Era vorba despre regretatul poet Eugen Evu, care mi-a lăsat într-o notă câteva cuvine:

Au trecut 36 de ani de atunci. Ființa tot numai râuri și gânduri.

În 2004 am descoperit site-ul Agonia. Un loc în care am putut prezenta ceea ce scriam, dar mai ales un loc unde am primit sfaturi, sugestii, îndrumări, păreri, critici, fără de care nu aș fi putut dobândi parte din minima și modesta cunoaștere pe care o am. Un loc în care creațiile altora mi-au fost nu doar repere, dar și impuls creator.

Nu voi nominaliza aici persoanele respective, chiar și numai din motiv că aș putea omite pe cineva, dar și pentru că nu am acordul acestora. Dar vă îndemn să vizitați site-ul respectiv unde veți afla numele și opiniile lor, așa cum au fost exprimate, într-un mod direct.

Acestea fiind zise, dragi cititori, vă invit să observați cele izvorâte din a mea ființă, în care râurile și gândurile au curs doar în matca sincerității.

Gând bun!