vată pe băț

moale
pântecul în care am fost plămădiți 
goi de sine dar lacomi să fim

vremea a mușcat din noi 
precum un copil dintr-o vată de zahăr
în urma a tot ce a fost pufos și dulce 
a rămas un băț la care
privim ca la un tovarăș de drum
despre care am știut în toată călătoria că este acolo

acum
amintirile sunt arome ale clipelor 
pe care le păstrăm în ambalaje biodegradabile
fiecare fior este o altă mirodenie

bățul îl avem
zahărul ne lipsește