lapte acru

lumii ăsteia îi pasă de tine cât timp îți va lua să te scurgi 
ca zerul din laptele pus într-o pânză atârnată de grindă 
lumii ăsteia nu i se va părea prea mult și o va face pe îndelete
cățărată pe cârligul în care stai agățat va privi și
va număra picăturile care se strecoară 
prin fibrele care atârnă din tine
pentru lumea asta 
mare brânză nu-i să aduni din sânul mamei laptele 
și în prunc să îl pui
apoi să-i adaugi cheagul câtorva zile 
când îl ții de mână și mai peste alte câteva când
îl asculți cum rostește cuvântul acela care 
topește toate pietrele din inima pitită în spatele sânului secat 
unde au să mai fie și altele până când 
ți-l ia și-l înfășoară într-o cârpă 
și-l stoarce și-l molfăie în pliscuri hapsâne 
până la ultima îmbucătură