între ape

este atât de frumos zâmbetul apelor curgătoare 
cuprinde-n el fiecare fior de viață să fie

ele adună-n hora lor pâraie și ploi 
și poveștile-aduse de prin păduri și glii 
și visele adunate de nori
în apele curgătoare n-ai să îți vezi chipul 
acolo nu-i vreme de păstrat povești
să-l afli 
vei alerga la vale până se vor liniști 
și ele și tu 
în limpede stare te vei privi
n-ai cum salva chipul care se oglindește 
întinzi mâna și el se risipește în valuri 
povestea sa este îngropată sub pietre 
să ajungi la ea ar trebui să mergi la izvoare 
să-i schimbi cursul 
apoi să o cauți în albia uscată
dar timpul curge și el și-al său izvor nu seacă
așa ai să afli cum este un trup gol 
din care se deșiră bucățile putrezite 
până mai ieri peticite 
ici și colo cu fire de ape împletite 
printre pietre albastre aruncate pe cer


te du
departe de maluri unde setea-i stăpână
acolo apele se-adună-n adânc 
într-o fântână nu-i chip să îl vezi