contur

de câte ori plecai 

îți decupam geometria tălpilor 

să am un tipar 

pentru când ai fi uitat 

să te întorci

am pus în ramă petecul de cearceaf 

din care ai mușcat

și-am tatuat 

urmele lăsate de unghiile tale

așa am devenit culegător al bucăților

rămase din tine

decorul păstrează prezența ta 

compusă din câteva fire de păr

chiriași clandestini 

se-ascund în parfumul rămas în pernă

nu le ating 

să nu modific grafica siluetelor

desenez prin aer 

umerii tăi

pe conturul lor adaug sărutul 

și-mi rezultă o icoană

îmi spun că din iubire n-are cum să se nască păcatul

iar și iar și iar

privesc imaginile din clipul acelei melodii 

sonorul este setat pe mut

am ales să ascult foșnetul 

care a rămas prin cameră

atingerea porilor tăi de răsuflarea mea 

care alerga nebună

să te prindă

nimic nu alterează mai rău o tăcere

decât o alta

în care ajungi să simți cuvintele dispărând

cum dispare un miez de oftat

cuibărindu-se lângă izvorul secat