și frunzele mor

frunza iubește fructul 
fructul se lasă cules 
frunza privește ramul 
pe ram o pasăre cântă 
frunza își caută umbra 
umbra sărută pământul 
norul acoperă soarele 
peste toate șuieră vântul 
frunza primește s-adoarmă 
dansează în visul căderii 
ea nu izbește pământul 
îl mângâie înainte să moară 
sărutul morții și-n umbră
peste toate țărână

nu vreau să fiu frunză nu vreau să fiu frunză nu vreau...

în cuibul părăsit
praful clocește uitarea
în hibernare mugurii
doi câte doi compun
cântece noi 
pe țurțuri rodesc 
fructe de gheață
peste crengile reci
păianjenul alb
țese straturi de aripi
aripi de stele
stele fără umbre
sub raze de soare
învață să zboare
din lăstari răsar
alte frunze

vreau să fiu frunză vreau să fiu frunză vreau să fiu...