ceea ce știu 
e că viața-i tot mai scurtă 
din acest motiv am început să mă grăbesc

mă grăbesc să dorm, 
dar nu în sensul că mă culc odată cu găinile, 
ci doar că nu mai dorm toată ziua 
ca pe vremea când viața era lungă de nici nu-i vedeam începutul 
despre capătul dinspre partea asta 
pe care acum aproape că pot să-l ating 
nici vorbă

dorm repede și am învățat să alung visele 
doar pe cele în care nu pot atinge cu mâna locul acela lăptos și rece, 
doar pe acelea nu le alung, 
căci știu 
ce trece, dincolo rămâne 
de aceea nici nu mă uit în oglindă noaptea 
pentru că ar trebui să o pipăi 
să mă văd precum m-ar vedea un orb 

oricum 
visul nu ține mai mult de cât mi-ar lua să-l scutur de poveste 

așa am rămas fără prea multe vise 

uneori îmi dau seama că sunt doar insul din fotoliu 
cu un ziar vechi pe genunchi 
și cu o telecomandă 
cu bateriile epuizate 
care se uită la ecranul televizorului 
în care se reflectă conturul ferestrei 
de unde răzbate lumina 

ascult vacarmul de dincolo de pereți 
și îmi imaginez că poate veni de oriunde 
posibil chiar din televizor 
dar nu sunt sigur dacă este închis 
sau l-am setat pe negru 

și mănânc tot mai puțin 
ca să nu pierd vremea 
sunt grăbit pentru că viața este scurtă 
și nu-i totuna să înghiți pe nemestecate 
mai ales dacă te-ai obișnuit să o faci pe îndelete

citesc puțin tot mai puțin 
și mă ocup cu scroll uri că-i mai repede 
și pentru că, da, ați ghicit, 
viața-i din ce în ce mai scurtă 
să glisezi nu se mai practică demult

ceea ce este ciudat 
în această transformare continuă a vieții 
dintr-o linie într-o linie frântă 
cu tendința să devină un punct 
este cum se înghesuie în ea 
tot ceea ce este interminabil și de nesuferit

poate că acesta este motivul pentru care 
se admite că pe o linie încap o infinitate de puncte