iluzii curgătoare

dă drumul apelor curate 
te poartă alături de ele și învață să curgi 
cu tot râul care te umple 
cu tot râul care te primește în a sa matcă

cum apa din urmă e un alt viitor 
așa te prinde și tu de al tău izvor 
și pune peste piatra din cale 
un val de amintire 
nu unul de uitare

privește
apa este incoloră 
lumina este incoloră 
dar împreună nasc curcubeul 
sau este iluzia amestecului dorit 

în diminețile soarelui fără vlagă 
apelor le sufocă curgerea 
înghețul
din solzi de pește adormit nu mai răzbate
strălucirea

visezi în alb și negru
dar viselor tu le poți da culoare 

cum stă apa între cer și pământ în cascade
tu poți să stai între umbre
să desparți umbrele albe de umbrele negre

iluziile prinse în agrafe de gheață la mal 
să le topești
tu poți