e tot mai șters drumul spre morminte

îți pui hainele de sus să mergi la cimitir
în ele a încolțit mirosul de rășină 
din bradul care încă mai respiră în dulap 
atât de rar le-ai purtat
îmbrăcat în ele pari mai pregătit să rabzi 
întâlnirea mută 
atunci când știi 
că oricât ți-ai propune să nu vorbești în gând 
tot ai să o faci

te apropii de răscruce și 
de fiecare dată 
ai mai multe de spus 
și mai multe lumânări pe care le ții în mână

în tăcere 
vorba este neînțeleasă 
fără pecetea luminii pâlpâite

numai să nu crească buruieni peste urma pașilor 
că-i tot mai șters drumul spre morminte
mulți salcâmi au fost tăiați de prin locurile acelea 
și nu mai ai repere 
ca pe vremuri 
era nucul acela bătrân 
dar s-a trântit la pământ într-o noapte furtunoasă și-apoi 
dacă n-ar fi măgura aia s-ar vedea turla 

uneori stai să asculți dincotro se aude clopotul mic 
care scârțâie legănat de vânt dar 
cel mai repede scapi de rătăcire dacă moare vreunul 
atunci e ușor să găsești calea 
bate clopotul mare