filă de jurnal

pe unde umblam 
până când timpul devenea un punct 
lăsam felii din trupurile noastre contaminate 
momeală pentru îndrăgostiți 
să le furam dorințele 
de fapt știam că erau provizii 
pentru atunci când vom deveni imuni 
și vom putea respira unul fără celălalt

mie îmi plăceau simfoniile 
mai mult pentru că mi te închipuiam cum ții între coapse violoncelul 
în care mă transformam când închideai ochii 
să-i simți vibrațiile 
tu preferai vinilul din care se spiralau acorduri de jazz 
muzica asta rămâne în cameră 
așa cum rămâne aroma fumului de țigară 
îmi spuneai

noi nu aveam povestea noastră 
pentru că nu acceptam începutul acela cu 
a fost odată 
așa că am decis să avem doar un jurnal 
dimineața 
găseam cuvintele îmbrățișate 
șoptindu-și la ureche 
despre cât dor au simțit în al nopții somn

tu ce-ai făcut cât timp eu am dormit?
am dormit, îmi răspundeai
cu cine?
cu tine, prostuțule! 
așa începea o filă din jurnalul nostru

...

și-ar mai fi fost

dacă nu am fi deschis ferestrele 
nu s-ar fi risipit aerul 
și nici n-am fi auzit muzica clopotelor 
de atunci cuvintele au fost tot mai puține până când 
am scris pe o filă de jurnal doar atât 
a fost odată