din tot fructul care putrezește poți salva un mugure de floare
***
omului, când doarme, nu-i lipsește nimic
***
lasă timp apelor tulburi să se limpezească și-ți vor potoli setea
***
poetul nu scormonește pământul să afle rădăcina florii, el adună petalele care s-au scuturat și din ele plămădește
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu