neapărat cu tălpile goale
să simți că pământul este viu și poftește la și mai multă viață
într-o bucătărie de vară în care podele nu sunt
unde pe pereți poți imagina orice poveste în funinginea depusă
și dacă nu îți este de ajuns
privești la mătăsurile țesute cu grijă
pe timpul nopții
de păianjenii lăsați acolo de niște vrăjitoare
de care îți amintești cum ai fugit
cu câteva zile în urmă
când te întorceai de la scăldat
scurtând drumul prin răchite
neapărat în jurul mesei rotunde
de lemn
aproape întinsă pe pământ
așa fel încât
de câte ori iei o îmbucătură să te apleci
ca și când te închini razei de soare
care pătrunde prin fereastra larg deschisă
ori poate îngenunchezi
să-i șoptești pământului că și tu poftești
neapărat după ce și-a spus toată povestea
răsuflând aburii care se risipesc către cer
să ne caute mai apoi
ascunși în stropi de ploaie
și neapărat tăiată cu o ață după ce s-a primit sfânta binecuvântare
pe ascuns arunci un dumicat și lui Tomiță
care s-a tot alintat de ale tale picioare
înmuiat în unsoarea topită
neapărat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu