povestea omului

copilul îți spune 
ca și când toate se mai întâmplă o dată 
aproape că poți atinge povestea
și-am luat bățul, uite așa... și-am alergat...
ce faci
stai să-ți spun.... 
te trage de mânecă 
și-apoi a fost așa... 
spune copilul de parcă ar fi o pasăre 
care ciripește a veselie primăvara
și vrei sau nu 
poți sau nu
vei simți și tu 
cum se topesc țurțurii 
cum pocnesc mugurii 
cum ziua mușcă din noapte 
în fiecare dimineață tot mai devreme
sau măcar încerci

altfel 
omul trecut prin viață îți vorbește ca și când 
un vânt cald s-ar strecura prin iarba pe care stai tolănit
vorbele-i sunt 
melodia care acompaniază povestea 
iar povestea 
el o vede undeva dincolo de clipă
ca pe un film care se derulează 
într-un punct 
acolo-i este ațintită privirea 
dacă pleci nu te trage de mânecă 
nu te îngheață nu te topește
oricum
povestea lui continuă și atunci când tace 
și stă suspendată ca o filă de ape între straturi de cer

între straturi de cer e și povestea ta